Statutul slujitorului
STATUTUL SLUJITORILOR BISERICII
CAPITOLUL I
SLUJITORII BISERICII
Art. 1 – Potrivit principiului Noului Testament, cu privire la preoţia tuturor credincioşilor, fiecare credincios este chemat să facă o slujbă în funcţie darul încredinţat lui de Dumnezeu şi recunoscut de biserică. Preoţia tuturor credincioşilor se referă la faptul că fiecare credincios poate sluji în biserică, fie potrivit chemării generale adresată tuturor credincioşilor, fie potrivit chemării speciale adresată anumitor credincioşi.
Art. 2 – În cadrul chemării generale, credincioşii pot sluji prin împărtăşirea Cuvântului, prin sfătuire, îmbărbătare, prin ajutorare, prin rugăciuni, cântări de laudă etc.
Art. 3 – Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire, menite să contribuie la desăvârşirea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii, pot sluji conform chemării speciale ca:
- Pastori – slujitorii ordinaţi care răspund de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii şi oficiază toate actele de cult.
- Prezbiteri – slujitorii ordinaţi care oficiază toate actele de cult în biserică, sub îndrumarea pastorului, în limitele delegării primite.
- Diaconi – slujitorii ordinaţi care oficiază anumite acte de cult în biserică, sub îndrumarea pastorului sau a prezbiterului şi în limitele delegării primite.
- Misionari – slujitorii recunoscuţi, trimişi de biserică în ţară sau în străinătate pentru a înfiinţa şi consolida biserici noi.
- Proroci – slujitorii recunoscuţi, care comunică mesaje dinpartea lui Dumnezeu, prin manifestarea slujbei profetice.
- Evanghelişti – slujitorii recunoscuţi şi trimişi de biserică pentru a propovădui Evanghelia.
- Învăţători – slujitorii recunoscuţi, care se ocupă de educaţia biblică a credincioşilor.
CAPITOLUL II
ALEGEREA ŞI RECUNOAŞTEREA SLUJITORILOR BISERICII
Art. 4 – Pastorii împreună cu Comitetele bisericilor au sarcina de a identifica chemarea specifică a fiecărui slujitor din partea lui Dumnezeu şi de a o recunoaşte, procedând la învestirea în lucrarea divină. Alegerea sau recunoaşterea chemării fiecărui slujitor se face la propunerea pastorului şi cu acordul majorităţii membrilor din Comitet. În acest sens trebuie să se ţină cont de cerinţele biblice necesare pentru promovarea în slujbă după cum urmează:
- Să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
- Să aibă o mărturie bună în ce priveşte familia sa şi relaţiile din cadrul familiei;
- Să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a îndeplini slujba pentru care este propus;
- Să nu fie întors de curând la Domnul;
- Să nu fi fost sancţionat disciplinar pentru abateri de la conduita creştină;
- Să se fi achitat cu cinste din toate calităţile ce decurg din calitatea de membru.
Art. 5 – Alegerea sau recunoaşterea slujitorilor se face de către Adunarea Generală la propunerea pastorului bisericii prin votul a cel puţin 2/3 din numărul voturilor valabil exprimate (abţinerile nu se iau în considerare). Pentru eliminarea subiectivismului şi garantarea unui grad înalt de obiectivitate, alegerea slujitorilor se va face prin vot secret.
Art. 6 – Recunoaşterea prorocilor se va face de către pastor, împreună cu Comitetul bisericii.
Art. 7 – Pentru slujba de pastor, alegerea de către Adunarea Generală a bisericii se va face în prezenţa unui delegat al Comunităţii Regionale. Procedura de alegere şi confirmare a pastorului într-un post vacant va fi următoarea:
a) Comunitatea Regională împreună cu Comitetul bisericii propun bisericii candidatul pentru slujba de pastor;
b) Adunarea Generală a bisericii prezidată de un delegat al Comunităţii Regionale va exprima, prin vot secret, opţiunea faţă de candidatul propus;
c) Candidatul este considerat ales, în cazul în care întruneşte minim 2/3 din numărul voturilor valabil exprimate (abţinerile nu se iau în considerare).
d) În cazul în care candidatul nu întruneşte numărul necesar de voturi, procedura se reia în cel mai scurt timp posibil, propunându-se un alt candidat;
e) În situaţia unui post vacant de pastor pentru un grup de biserici (sector), procedura de alegere se va repeta în fiecare biserică în parte;
f) Confirmarea pastorului ales se face de către Comitetul Executiv, la propunerea scrisă a Comunităţii Regionale;
g) Încadrarea pe post a pastorului ales şi confirmat se face de către Comunitatea Regională, la solicitarea scrisă a bisericii/bisericilor.
Art. 8 – Pastorul este ajutat în activitatea sa de Comitetul bisericii, ales, de asemenea, de Adunarea Generală. Alegerea membrilor Comitetului bisericii, conform Statutului, se va face cel mai devreme la 4 ani şi cel mai târziu la 8 ani, după cum va hotărî Adunarea Generală.
Alegerea Comitetului înainte de termenul stabilit în Statut se poate face în situaţii excepţionale, în următoarele cazuri:
a) Când un număr majoritar al membrilor din comitet a demisionat sau a părăsit comitetul din alte motive.
b) Când unitatea şi armonia în cadrul Comitetului s-au deteriorat în aşa măsură, încât nu mai asigură garanţia împlinirii nevoilor spirituale ale bisericii.
c) Când Comitetul bisericii şi-a pierdut credibilitatea, fie din cauza incapacităţii de a-şi îndeplini în mod eficient atribuţiile, fie din cauza degradării integrităţii sale spirituale, în faţa bisericii.
d) Când conlucrarea dintre pastorul bisericii şi Comitet a devenit cu neputinţă de restabilit şi se constată că atitudinea membrilor Comitetului este greşită şi păgubitoare pentru viaţa spirituală a bisericii.
În aceste condiţii, la sesizarea scrisă şi motivată a bisericii sau a pastorului bisericii şi după analizarea situaţiei, Comunitatea Regională poate decide organizarea de alegeri înainte de termenul statutar, care vor fi conduse de un delegat al Comunităţii Regionale.
În cazul în care Comitetul se descompletează cu unul sau doi membri, cooptarea membrilor în Comitet, pentru locurile vacante, se va face de către pastor împreună cu Comitetul, dintre membrii bisericii care îndeplinesc condiţiile din Art. 9, alin. 2.
Art. 9 – Propunerile candidaţilor pentru a fi aleşi în noul Comitet vor fi făcute de pastorul bisericii sau de pastor în colaborare cu o comisie de propuneri formată din oameni cu o experienţă deosebită în lucrare. Candidaţii propuşi pentru a fi aleşi în noul Comitet trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) Să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
b) Să prezinte o mărturie bună în ce priveşte familia şi relaţiile dintre el şi familie;
c) Să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a îndeplini sarcinile încredinţate;
d) Să aibă o vechime de cel puţin cinci ani în Uniunea Penticostală şi cel puţin doi ani în biserica respectivă. Excepţiile de la această regulă se aprobă de Comunitatea Regională;
e) Să nu fi fost sancţionat disciplinar pe linie bisericească pentru abateri grave;
f) Să se fi achitat de toate îndatoririle ce decurg din calitatea de membru.
În cadrul Adunării Generale pot participa şi pot alege doar membrii bisericii cu drepturi depline. Numărul membrilor în Comitetul bisericii este decis de Adunarea Generală începând de la 3-11, în funcţie de numărul de membri ai bisericii. Excepţie fac bisericile cu peste 2000 de membri, care pot avea un număr mai mare.
Art. 10 – Procedura de alegere a Comitetului bisericii va fi următoarea:
a) Alegerile vor fi conduse de către pastorul bisericii sau de către delegatul Comunităţii Regionale;
b) Adunarea Generală cu votul a 2/3 din membrii prezenţi mai poate acorda un mandat Comitetului vechi, dacă constată că acesta s-a achitat bine de sarcinile ce i-au fost încredinţate;
c) Fiecare propunere de candidat se supune votului deschis al Adunării Generale şi ea trebuie să întrunească jumătate plus unu din voturile exprimate, pentru a rămâne pe lista de candidaturi;
d) Alegerea prin vot secret se face pe bază de buletin de vot, semnat în prealabil de pastorul bsericii şi ştampilat;
e) Dacă biserica cere, alegerea se poate face şi prin vot deschis cu ridicare de mâini;
f) Comunitatea Regională trebuie să coordoneze alegerile, acolo unde biserica solicită acest lucru sau acolo unde situaţia o impune. Solicitarea din partea bisericii va fi comunicată în scris Comunităţii Regionale, cu cel puţin 30 de zile înainte de data alegerilor;
g) Comitetul nou ales, sub îndrumarea pastorului sau a delegatului Comunităţii Regionale, se retrage şi îşi desemnează funcţiile după cum urmează:
‒ pastor, sau conducător acolo unde pastorul nu este membrul bisericii, ci slujeşte în cadrul unui grup de biserici.
‒ secretar
‒ casier
‒ doi cenzori
‒ membri în Comitet
Se va avea în vedere ca numărul membrilor în Comitet să fie impar.
Art. 11 – Pastorul principal şi pastorii asistenţi intră din oficiu în Comitetul bisericii, prezbiterii şi diaconii vor candida pe listele de candidaturi.
Art. 12 – În cazul în care biserica are şi filii, sub îndrumarea pastorului, fiecare filie îşi va alege un conducător în fruntea ei, acesta fiind ajutat de alţi doi membri pentru evidenţe şi gestiune.
Art. 13 – Odată cu alegerea noului Comitet, Adunarea Generală va desemna delegatul/delegaţii bisericii la Adunarea Generală de alegeri a Comunităţii Regionale, conform normei de reprezentare 1/200 membri. Delegaţii vor fi cu prioritate dintre prezbiteri, diaconi sau membri din Comitet.
Pentru a se încadra în norma de reprezentare, bisericile cu un număr de membri mai mic de 200 se vor asocia sub îndrumarea pastorului de sector şi vor desemna delegatul lor la Adunarea Generală de alegeri ale Comunităţii Regionale. Rotunjirea numărului delegaţilor se face prin diminuare, sub 50% din norma de reprezentare şi prin adăugare, peste 50% din norma de reprezentare.
Art. 14 – După terminarea alegerilor, se încheie şi un Proces verbal. Un exemplar se înaintează Comunităţii Regionale, în termen de 15 zile de la data desfăşurării alegerilor. Eventualele contestaţii cu privire la modul de desfăşurare a alegerilor se vor depune în scris la Comunitatea Regională, în termen de 30 de zile de la data desfăşurării alegerilor. Perioada alegerilor la bisericile locale este în primele cinci luni ale anului electoral.
CAPITOLUL III
ORDINAREA SLUJITORILOR
Art. 15 – Slujitorii propuşi spre a fi ordinaţi trebuie să fie botezaţi cu Duhul Sfânt şi vor fi examinaţi din punct de vedere doctrinar după cum urmează:
‒ Pastorii, de către Comitetul Executiv
‒ Prezbiterii şi diaconii de către conducerea Comunităţii Regionale.
După susţinerea examenului la Doctrine, fiecare candidat la ordinare va semna un Angajament solemn de fidelitate, faţă de învăţătura Sfintelor Scripturi, potrivit cu Mărturisirea de credinţă a Bisericii Penticostale şi în ce priveşte respectarea rânduielii duhovniceşti, cuprinsă în Statutul de organizare şi funcţionare al Uniunii Penticostale. Angajamentul solemn va fi semnat periodic de către toţi slujitorii ordinaţi.
Art. 16 Comitetul Executiv va emite pentru pastorii, care au luat examenul la Doctrine, un Certificat de ordinare care va fi înmânat noului pastor după oficierea slujbei de ordinare. Comunitatea Regională va emite Certificat de ordinare prezbiterilor şi diaconilor care au trecut examenul la Doctrine, care, de asemenea, le va fi înmânat cu prilejul oficierii slujbei de ordinare.
Art. 17 Nu se acceptă în cadrul Uniunii Penticostale ordinarea celor care nu sunt botezaţi cu Duhul Sfânt, care nu au fost aleşi spre ordinare de Adunarea Generală a bisericii în care sunt membri sau care nu au fost examinaţi în prealabil din punct de vedere doctrinar, potrivit prevederilor prezentului Regulament.
Ordinările oficiate în cadrul altor organizaţii creştine pot fi recunoscute în cadrul Uniunii Penticostale, la cererea bisericii locale, cu acordul Comunităţii Regionale şi a Comitetului Executiv şi cu susţinerea examenului la Doctrine.
Art. 18 Comisia de ordinare va fi formată din cel puţin trei pastori recunoscuţi în Uniunea Penticostală, în cazul ordinării pastorilor şi prezbiterilor şi din cel puţin doi pastori în cazul ordinării diaconilor. Prezbiterii pot face parte din Comisia de ordinare, doar la solicitarea pastorului, numai în cazul ordinării diaconilor sau prezbiterilor.
Nu este îngăduit nici unui pastor să ordineze slujitori care sunt membri în alte biserici decât cele pe care le păstoreşte. Pastorii pot participa la ordinarea de slujitori în alte biserici, numai la solicitarea pastorului acelor biserici, sau din însărcinarea Comunităţii Regionale.
Art. 19 Promovarea în slujba de pastor, se face după îndeplinirea unei stagiaturi într-o altă slujbă, cum ar fi cea de diacon sau prezbiter. Ordinarea pentru cele trei nivele de slujire (diacon, prezbiter, pastor), se face eşalonat, după cum urmează:
– În cazul absolvenţilor Institutului Teologic Penticostal, ei pot fi ordinaţi ca diaconi la vârsta minimă de 22 de ani, cu condiţia să fie căsătoriţi şi să fie aleşi de biserica în care sunt membri. Dacă ei îşi încep studiile teologice la o vârstă mai înaintată, pot fi ordinaţi ca diaconi încă din perioada studiilor;
– După o slujire de minim 2 ani ca diacon, dacă situaţia din biserici o cere, slujitorul poate fi ordinat ca prezbiter;
– După o slujire de minim 3 ani ca prezbiter, dacă situaţia din biserici o cere, prezbiterul poate fi ordinat ca pastor.
În situaţii bine motivate, când nevoile lucrării spirituale în biserică o cer, ordinarea se poate face şi înainte de aceste termene, numai ca excepţie şi numai cu aprobarea Comitetului Executiv.
Fiecare slujitor ordinat va primi o legitimaţie care îi atestă dreptul de a-şi exercita slujba pentru care a fost învestit.
CAPITOLUL IV
ANGAJAREA SLUJITORILOR
Art. 20 Biserica hotărăşte angajarea slujitorilor menţionaţi mai sus, în funcţie de nevoi şi de posibilităţi. În afară de aceştia, biserica mai poate angaja personal administrativ, de serviciu şi de specialitate.
Angajarea personalului duhovnicesc se face de către Comunitatea Regională la cererea Comitetului bisericii, conform statutului de funcţiuni, aprobat de Adunarea Generală a bisericii.
Angajarea personalului administrativ, de serviciu sau de specialitate se poate face şi de către biserică, dacă aceasta are capacitatea să facă acest lucru.
Capacitatea bisericii locale de a angaja personal înseamnă nu numai posibilitatea de a susţine financiar pe cei angajaţi, ci şi obligaţia de a respecta legile în vigoare cu privire la evidenţa financiar contabilă, plata taxelor aferente, precum şi operarea la zi a carnetelor de muncă. Fiecărui angajat i se va elibera o legitimaţie de serviciu.
CAPITOLUL V
ATRIBUŢIILE SLUJITORILOR
Art. 21 Biserica locală este condusă de pastorul ales de Adunarea Generală a bisericii şi confirmat de Comunitatea Regională şi de Comitetul Executiv al Uniunii Penticostale.
Art. 22 Adunarea Generală a bisericii este alcătuită din toţi membrii bisericii care se bucură de drepturi depline. Adunarea Generală se întruneşte o dată pe an în şedinţă ordinară, şi ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare.
Art. 23 Adunarea Generală a bisericii are următoarele atribuţii:
a) Alege pastorul bisericii şi îl pune în slujbă cu acordul Comunităţii Regionale şi în prezenţa delegatului acesteia;
b) Alege Comitetul bisericii la expirarea mandatului sau când situaţia o impune;
c) Solicită Comunităţii Regionale recunoaşterea prezbiterilor, a diaconilor şi a celorlalţi slujitori aleşi;
d) Aprobă execuţia bugetară şi descărcarea de gestiune a Comitetului şi bugetul bisericii;
e) Aprobă cumpărările şi vânzările de bunuri mobile şi imobile, hotărăşte la nevoie construirea unui nou locaş de cult şi aprobă alte investiţii necesare bunei desfăşurări a activităţii;
f) Aprobă ştatul de funcţii şi personal al bisericii întocmit şi prezentat de Comitetul acesteia;
g) Hotărăşte angajarea personalului necesar şi retribuirea acestuia;
h) Solicită Comunităţii Regionale analizarea conduitei şi a activităţii pastorului, iar în cazuri extreme, suspendarea din slujbă sau revocarea pastorului.
Art. 24 Adunarea Generală a bisericii se convoacă şi este prezidată de pastor, iar în lipsa acestuia de către un alt membru cu funcţie de răspundere: pastor asistent, prezbiter, diacon sau conducător de biserică, delegat de pastor sau de Comunitatea Regională.
Adunarea Generală a bisericii se convoacă cu două săptămâni înainte de data fixată pentru întrunirea ei şi este considerată statutară dacă întruneşte cel puţin jumătate plus unu din numărul membrilor.
În cazul neîntrunirii numărului statutar, Adunarea Generală se va ţine peste o săptămână cu numărul membrilor prezenţi la acea dată.
În situaţii deosebite ca urmare a sesizării scrise, motivate şi semnate de majoritatea membrilor Comitetului sau cel puţin de o treime din numărul membrilor bisericii, Comunitatea Regională convoacă Adunarea Generală a bisericii cu anunţarea în scris, cu cel puţin o săptămână înainte.
În convocarea scrisă din partea Comunităţii Regionale se vor preciza locul, data şi ora desfăşurării Adunării Generale. În acest caz, Adunarea Generală va fi prezidată de delegatul Comunităţii Regionale sau al Comitetului Executiv.
Art. 25 Pastorul răspunde de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii. El are următoarele atribuţii:
a) hrănirea spirituală a bisericii;
b) păstorirea membrilor bisericii;
c) pregătirea şi îndrumarea celorlalţi slujitori ai bisericii;
d) iniţierea, îndrumarea şi organizarea activităţilor spirituale şi administrative ale bisericii;
e) conducerea tuturor serviciilor divine la care este prezent;
f) conducerea şedinţelor Comitetului, iar în lipsa sa, deleagă această responsabilitate conducătorului bisericii;
g) coordonarea activităţii membrilor Comitetului, precum şi a tuturor compartimentelor bisericii;
h) oficierea actelor de cult, ocazii în care poate solicita ajutorul celorlalţi slujitori ordinaţi.
Niciun pastor nu poate oficia acte de cult credincioşilor din altă biserică în afara celor pe care le slujeşte, decât la solicitarea pastorului acelei biserici, sau în situaţii de necesitate, din însărcinarea Comunităţii Regionale.
Art. 26 Atunci când biserica locală este slujită de un pastor de sector, va avea în fruntea ei un conducător, ales cu prioritate dintre prezbiteri sau diaconi, iar în lipsa acestora dintre membrii Comitetului. Conducătorul va fi subordonat în activitatea sa, pastorului de sector.
Art 27 Bisericile cu peste 300 de membri pot avea pe lângă pastorul principal şi unul sau mai mulţi pastori asistenţi, care îl ajută nemijlocit în îndeplinirea atribuţiilor sale şi preiau responsabilităţile ce le sunt delegate de către pastorul principal.
În acest context, la propunerea pastorului, Adunarea Generală a bisericii poate alege prin vot secret, cu respectarea condiţiilor ordinării eşalonate a slujitorilor (vezi Art. 19 din prezentul Regulament), pastorul sau pastorii asistenţi care vor fi legitimaţi ca pastori, după ce în prealabil au fost examinaţi din punct de vedere doctrinar, de către Comitetul Executiv.
Art. 28 Personalul de slujire spirituală a bisericii mai cuprinde pe lângă pastori şi:
Prezbiteri – slujitori ordinaţi, cu următoarele atribuţii:
a) participă alături de pastor la cârmuirea bisericii;
b) învaţă pe credincioşi din Cuvântul lui Dumnezeu;
c) sfătuieşte pe membrii bisericii în momente sau situaţii deosebite;
d) oficiază actele de cult în biserica locală, din însărcinarea pastorului.
Diaconi – slujitori ordinaţi care au următoarele atribuţii:
a) ajută pe pastor în lucrările administrative;
b) se ocupă de problema ajutorărilor în biserică;
c) oficiază sub îndrumarea pastorului sau a prezbiterului Cina Domnului, binecuvântări de copii şi înmormântări.
Misionari – slujitori recunoscuţi şi trimişi de biserică, cu următoarele atribuţii:
a) propovăduiesc Evanghelia în vederea înfiinţării de biserici noi;
b) ajută la creşterea şi consolidarea bisericilor noi sau lipsite de potenţial spiritual;
c) desfăşoară pe lângă slujirea spirituală activităţi social-umanitare.
Proroci – slujitori recunoscuţi care comunică mesaje din partea lui Dumnezeu, prin manifestarea slujbei profetice. Ei slujesc în armonie cu ceilalţi slujitori ai bisericii, pentru îndeplinirea misiunii acesteia.
Evanghelişti – slujitori recunoscuţi, care propovăduiesc Evanghelia pentru mântuirea păcătoşilor. Ei păstrează o legătură operativă cu biserica locală şi sunt sprijiniţi în evanghelizare şi de alţi slujitori ai bisericii.
Învăţători – slujitori recunoscuţi, care se ocupă de educaţia biblică a membrilor bisericii, a noilor convertiţi, a tinerilor şi a copiilor. Ei trebuie să fie buni cunoscători ai Sfintelor Scripturi şi în stare să prezinte corect şi efficient învăţăturile lor.
Art. 29 Comitetul bisericii se compune din: pastor sau conducător, acolo unde nu este un pastor localnic, secretar, casier, doi cenzori şi mai mulţi membri, după cum decide Adunarea Generală.
Conducătorul coordonează activitatea Comitetului şi conduce serviciile divine în lipsa pastorului, potrivit competenţelor ce îi sunt delegate de către acesta.
Secretarul ţine evidenţa membrilor bisericii, efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele verbale ale şedinţelor de Comitet şi ale Adunării Generale şi ţine la zi evidenţa patrimoniului bisericii.
Casierul răspunde de activitatea casieriei, păstrează banii şi alte valori, ţine registrele de casă şi de bancă la zi şi efectuează plăţi în baza hotărârilor Comitetului, respectiv a dispoziţiilor de plată semnate de cei în drept.
Cenzorii controlează din proprie iniţiativă operaţiunile financiar-contabile ale bisericii, semestrial şi consemnează constatările făcute într-un proces verbal.
Ceilalţi membri ai Comitetului au atribuţiile stabilite în cadrul Comitetului.
Art. 30 Atribuţiile Comitetului bisericii sunt:
a) Conduce activitatea bisericii sub coordonarea pastorului, pe tot timpul mandatului încredinţat;
b) Stabileşte direcţiile şi obiectivele de dezvoltare ale bisericii;
c) Urmăreşte respectarea bunei rânduieli în biserică;
d) Împreună cu pastorul hotărăşte şi aplică măsurile de disciplinare în caz de abateri;
e) Îngrijeşte pe săraci, văduve şi orfani;
f) Întocmeşte bugetul bisericii şi-l supune spre aprobare Adunării Generale;
g) Rezolvă orice alte sarcini încredinţate de Adunarea Generală;
h) Întocmeşte ştatul de funcţii şi personal al bisericii şi angajează personal de serviciu în baza hotărârilor Adunării Generale.
În cadrul Comitetului, hotărârile se iau cu majoritate simplă, în condiţiile participării a 2/3 din membrii comitetului.
CAPITOLUL VI
RĂSPUNDEREA SLUJITORILOR
Art. 31 Pastorul este responsabil pentru viaţa şi slujirea lui, înaintea Domnului, faţă de biserică şi faţă de Comunitatea Regională. În acest sens, el trebuie să prezinte anual o dare de seamă a activităţii sale în faţa bisericii şi, lunar, rapoarte de activitate Comunităţii Regionale.
Pastorul asistent slujeşte potrivit principiului delegării de autoritate şi răspunde pentru activitatea şi conduita sa, faţă de pastorul principal.
Prezbiterul este responsabil pentru slujirea lui, faţă de pastorul bisericii, căruia i se subordonează permanent.
Diaconul este responsabil pentru slujirea lui, faţă de pastorul bisericii şi faţă de prezbiter, sub a căror îndrumare îşi desfăşoară activitatea.
Misionarii şi evangheliştii sunt răspunzători în faţa bisericii ce i-a trimis şi a Comunităţii Regionale, atât pentru activitatea lor, cât şi pentru viaţa lor personală.
Supravegherea şi coordonarea activităţii evangheliştilor şi misionarilor la nivel naţional se face de către Uniunea Penticostală, prin Departamentul de evanghelizare şi misiune (DEM), iar în afară ţării prin Departamentul de relaţii externe.
Prorocii sunt răspunzători pentru slujirea şi pentru viaţa lor, în faţa bisericii.
Învăţătorii sunt răspunzători pentru slujirea lor în faţa pastorului şi a bisericii.
CAPITOLUL VII
SANCŢIUNI APLICATE SLUJITORILOR
Art. 32 La sesizarea scrisă şi motivată din partea bisericii, a pastorului sau a Comunităţii Regionale şi după cercetarea celor sesizate, slujitorilor bisericii li se pot aplica sancţiuni disciplinare, pentru următoarele fapte:
a) Încălcarea cerinţelor biblice care au stat la baza ordinării;
b) Încălcarea angajamentului solemn de slujitor al bisericii;
c) Abateri de la doctrina sănătoasă a Bisericii Penticostale;
d) Abateri de la conduita spirituală personală;
e) Neîndeplinirea atribuţiilor de serviciu;
Art. 33 Sancţiunile care pot fi aplicate pastorilor, după caz, sunt:
a) Atenţionare verbală, din partea preşedintelui Comunităţii Regionale;
b) Mustrare scrisă, din partea Comitetului Comunităţii Regionale;
c) Avertizare scrisă, din partea Comitetului Executiv;
d) Suspendarea temporară a calităţii de slujitor, de către Comitetul Executiv;
e) Revocarea din slujbă, de către Consiliul Bisericesc.
Art. 34 Sancţiunile care pot fi aplicate celorlalţi slujitori, după caz, sunt următoarele:
a) Atenţionare verbală, din partea pastorului bisericii;
b) Mustrare scrisă, din partea comitetului bisericii;
c) Avertizare scrisă, din partea Comisiei de disciplină a Comunităţii Regionale;
d) Suspendarea temporară a calităţii de slujitor, de către Comitetul Comunităţii Regionale;
e) Revocarea din slujbă, de către Comitetul Comunităţii Regionale;
Revocarea din slujbă înseamnă retragerea definitivă a recunoaşterii slujbei îndeplinite anterior revocării, în cadrul bisericilor din Uniunea Penticostală.
Art. 35 Slujitorii sancţionaţi pe linie bisericească pot face contestaţie, în termen de 15 zile de la data comunicării ei. Contestaţia scrisă însoţită de probe suplimentare se va depune, la organul ierarhic superior.
Prezentul regulament a fost dezbătut şi aprobat în cadrul Conferinţei Naţionale a pastorilor din Uniunea Penticostală, desfăşurată în perioada 20-22 mai, 1999, la Băile Felix-Oradea
