STATUTUL CULTULUI CREŞTIN PENTICOSTAL –
BISERICA LUI DUMNEZEU APOSTOLICĂ DIN ROMÂNIA
CAPITOLUL I
Dispoziţii generale
SECŢIUNEA 1 – Principiile fundamentale
Art. 1. – În desfăşurarea activităţii sale, Cultul Creştin Penticostal are la bază următoarele principii:
a) principiul garantării dreptului la libertatea de gândire, de conştiinţă şi de religie al oricărei persoane de pe teritoriul României, potrivit Constituţiei şi tratatelor religioase la care România este parte, reprezintă un principiu fundamental în activitatea Cultului Creştin Penticostal;
b) principiul nondiscriminării. Nicio persoană nu poate fi pusă în situaţie de inferioritate pentru credinţa sau apartenenţa sa la o grupare, asociaţie religioasă sau cult ori pentru exercitarea libertăţii religioase. Dobândirea şi exercitarea drepturilor religioase se realizează fără constrângere, în baza legii şi a prezentului Statut;
c) principiul autonomiei. În raporturile sale cu statul român, Cultul Creştin Penticostal este autonom. Exercitarea credinţei penticostale se face în baza normelor stabilite de Statutul de organizare şi funcţionare;
d) principiul egalităţii. Cultele legal recunoscute sunt egale în faţa legii şi a autorităţilor statale de orice rang. Raporturile Cultului Creştin Penticostal cu alte culte sau organizaţii se realizează pe baza respectului reciproc;
e) principiul conformităţii cu normele moral-creştine.
f) principiul sacralităţii familiei. Familia se bazează pe căsătoria liber consimţită dintre un bărbat şi o femeie, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor.
Art. 2. – Libertatea religioasă reprezintă dreptul oricărei persoane de a-şi manifesta credinţa religioasă în mod individual sau în public în cadrul cultului, fără constrângeri sau restricţii. Norma de bază în exercitarea credinţei penticostale este reprezentată de Sfânta Scriptură şi de Statutul Cultului Creştin Penticostal, însoţit de Mărturisirea de credinţă.
Art. 3. – Părinţii, tutorii sau alţi reprezentanţi legali au dreptul exclusiv de a opta pentru educaţia religioasă a copiilor minori, conform propriilor convingeri.
SECŢIUNEA a 2-a – Consideraţii generale privind Cultul Creştin Penticostal
Art. 4. – Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România se fundamentează pe învăţăturile Sfintelor Scripturi. În toate actele şi publicaţiile oficiale denumirea este: Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România (C.C.P. – B.D.A.R.)
Art. 5. – Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este format din toate bisericile locale din ţară şi din străinătate, care, în mod liber, au adoptat Mărturisirea de credinţă penticostală și se organizează şi funcţionează după prezentul Statut.
Art. 6. – Sediul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este în municipiul Bucureşti, str. Dr. Carol Davila nr. 81, sectorul 5, cu posibilitatea de a se schimba atunci când situaţia o cere.
Art. 7. – Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este autonom faţă de stat. Principiile de credinţă ale Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt cele cuprinse în Mărturisirea de credinţă.
Art. 8. – Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România respectă Constituţia şi legile ţării, potrivit principiului conformităţii legilor faţă de normele şi valorile moral-spirituale promovate de Sfânta Scriptură.
CAPITOLUL II
Organizarea Cultului Creştin Penticostal
Art. 9. – (1) Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România are următoarele părţi componente:
a) biserica locală, care este constituită dintr-un număr de cel puţin 10 membri.
b) biserica filială, care se poate constitui şi cu mai puţin de 10 membri şi care aparţine din punct de vedere administrativ şi spiritual de o biserică locală;
c) comunitatea regională din România, care este constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, este formată dintr-un număr de biserici locale și aparţine unei anumite zone geografice din ţară;
d) comunitatea etnică din România, care este constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc, este formată dintr-un număr de biserici locale și aparţine unei anumite etnii;
e) comunitatea teritorială din diaspora, care este constituită în baza unei hotărâri a Consiliului bisericesc și este formată dintr-un număr de biserici locale din una sau mai multe ţări;
f) Institutul Teologic Penticostal şi alte unităţi de învăţământ de alt rang, care sunt organizate potrivit dispoziţiilor Legii învăţământului nr. 84/1995, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi potrivit altor norme în domeniu;
g) Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, care este organizată potrivit normelor legale în vigoare referitoare la sistemul de pensii şi asigurări sociale ale cultelor, denumită în continuare Casa de Pensii şi Ajutoare.
(2) părţile componente ale Cultului Creştin Penticostal sunt personae juridice, cu excepţia bisericii filială. Ele dobândesc personalitate juridică în condiţiile îndeplinirii cerinţelor prezentului Statut.
Art. 10. – Structura de conducere a Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este formată din:
a) Adunarea generală;
b) Consiliul bisericesc;
c) Comitetul executiv;
d) Biroul permanent.
CAPITOLUL III
Biserica locală
SECŢIUNEA 1 – Scopurile bisericii locale
Art. 11. – Biserica penticostală locală este gruparea de credincioşi care, prin îndemnul şi călăuzirea Duhului Sfânt, într-un mod liber consimţit, acceptă şi respectă Sfânta Scriptură, Mărturisirea de credinţă şi Statutul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Art. 12. – Biserica penticostală locală are autonomie funcţională în condiţiile prezentului Statut şi are ca normă de credinţă şi practică creştină Sfânta Scriptură, oglindită în Mărturisirea de credinţă.
Art. 13. – Scopurile esenţiale ale bisericii penticostale locale sunt:
a) glorificarea lui Dumnezeu;
b) păstrarea nealterată şi propovăduirea învăţăturii Sfintelor Scripturi;
c) ucenicizarea, creşterea spirituală şi educarea credincioşilor;
d) răspândirea Evangheliei pentru mântuirea celor pierduţi;
e) practicarea actelor de cult şi a părtăşiei frăţeşti;
f) ajutorarea celor în nevoie, ca manifestare a dragostei creştine.
SECŢIUNEA a 2-a – Constituire şi organizare
Art. 14. – (1) Biserica penticostală locală se constituie prin hotărârea Adunării generale de constituire a bisericii şi funcţionează în cadrul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România pe baza autorizaţiei eliberate de Biroul permanent, la cererea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, şi se înscrie în Registrul unic al persoanelor juridice de la sediul Cultului.
(2) În prealabil, Comunitatea regională, teritorială sau etnică se va convinge că credincioşii care solicită autorizarea cunosc, acceptă şi respectă prezentul Statut şi că dispun de spaţiul necesar funcţionării ca biserică.
(3) În aceleaşi condiţii va fi autorizată şi biserica filială. Din punct de vedere spiritual şi administrativ, aceasta depinde de o biserică locală ce va fi menţionată pe autorizaţia bisericii filială.
Art. 15. – În situaţia în care se constată îndeplinirea condiţiilor necesare, iar situaţia o cere, se poate solicita Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice schimbarea autorizării bisericii filiale în biserică locală.
Art. 16. – Nicio biserică locală nu poate aparţine Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România dacă nu aparţine unei Comunităţi regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 17. – Desprinderea dintr-o biserică penticostală a unui grup de credincioşi, în vederea înfiinţării, în aceeaşi localitate, a unei noi biserici, se face cu aprobarea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi numai atunci când această acţiune contribuie la progresul lucrării lui Dumnezeu.
Art. 18. – Autorizarea în cadrul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a unei biserici dintr-o altă confesiune religioasă, ai cărei membri acceptă şi practică în mod individual învăţătura penticostală, se va face la solicitarea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi în urma unei monitorizări de minim un an. Din momentul autorizării, biserica devine parte componentă a Cultului Creştin Penticostal.
Art. 19. – Biserica penticostală locală este legal angajată faţă de terţi, prin semnătura pastorului şi cea a secretarului sau a unui delegat al acestora.
Art. 20. – (1) Ştampila bisericii este rotundă. Circumferinţa ei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul față de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferinţa interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotunda „Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România”, iar pe un al doilea rând interior, sub formă de cerc, se scrie biserica, după care urmează judeţul.
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor, care coboară, de la care pornesc raze în toate direcţiile, până la circumferinţa unui cerc imaginar, cu diametrul corespunzător.
(3) Ștampila poate cuprinde de asemenea denumirea specifică a bisericii, de exemplu: Betel, Betania, Filadelfia şi altele asemenea.
(4) Modelul ştampilei este unic şi se află la sediul central al Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Art. 21. – Biserica locală încetează să mai existe prin retragerea autorizaţiei, atunci când scopurile pentru care s-a constituit nu mai sunt îndeplinite sau când Comunitatea regională, teritorială sau etnică constată că biserica nu mai respectă prezentul Statut şi după ce s-au epuizat toate demersurile în soluţionarea crizei. Retragerea autorizaţiei se face de către Biroul permanent la cererea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
SECŢIUNEA a 3-a – Calitatea de membru al bisericii locale
A. Dobândirea calităţii de membru
Art. 22. – Calitatea de membru al bisericii locale se dobândeşte de către persoana care:
a) s-a întors la Dumnezeu cu pocăinţă şi credinţă, făcând dovada naşterii din nou;
b) L-a mărturisit pe Isus Hristos în apa botezului, ca Domn şi Mântuitor; conform Sfintelor Scripturi;
c) acceptă Sfânta Scriptură, Mărturisirea de credinţă şi prezentul Statut al Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
d) se înscrie ca membru în evidenţele bisericii.
Art. 23. – Acceptul pentru botezul în apă al persoanelor nou-convertite, care au discernământ, se face la cererea acestora, de către pastoral bisericii sau pastorul bisericii împreună cu comitetul acesteia. Aceste persoane vor urma un curs de pregătire biblică în vederea însuşirii adevărurilor de bază ale vieţii de credinţă. Vor fi acceptate la botez numai acele persoane care fac dovada unei întoarceri autentice la Dumnezeu.
Art. 24. – Calitatea de membru este personală şi netransmisibilă. Un credincios poate fi membru în acelaşi timp numai într-o singură biserică.
Art. 25. – (1) Credincioşii penticostali se pot transfera, la cerere scrisă, într-o altă biserică.
(2) Se acceptă transferul de membri în bisericile penticostale şi al credincioşilor din alte biserici evanghelice, care acceptă Sfânta Scriptură, Mărturisirea de credinţă şi Statutul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(3) Analiza şi decizia cu privire la cererea de transfer se fac de către pastorul bisericii împreună cu comitetul bisericii.
(4) Membrii care pleacă din localitate sau din ţară pentru o perioadă mai lungă de şase (6) luni, indiferent de motivul plecării, trebuie să ceară transferul de la biserica locală, iar la întoarcere vor aduce transferul de la biserica pe care au frecventat-o în perioada absenţei din biserica locală.
În situaţia în care în localitatea sau în zona în care a plecat un membru nu există o biserică penticostală, el va trebui să păstreze o legătură operativă cu biserica în care este membru, iar la revenirea sa, va avea o întâlnire cu pastorul bisericii în vederea reintegrării în biserică.
(5) Un membru care se află în proces de cercetare din partea bisericii sau de luare de măsuri disciplinare nu se poate sustrage măsurilor disciplinare prevăzute de prezentul Statut, prin transferul în altă biserică.
B. Încetarea calităţii de membru
Art. 26. – Calitatea de membru al bisericii încetează prin retragere, transfer, excludere sau deces. Retragerea ca membru trebuie să fie comunicată conducerii bisericii în scris. Persoanele care pierd calitatea de membru nu au niciun drept asupra bunurilor şi valorilor aduse sub orice titlu în patrimoniul bisericii şi nici urmaşii lor.
C. Drepturile membrilor
Art. 27. – Drepturile membrilor bisericii locale sunt:
a) să participe la adunările generale ale bisericii, cu drept de vot;
b) să fie aleşi în diferite slujbe spirituale sau administrative, potrivit chemării lui Dumnezeu şi în funcţie de calităţile spirituale, capacităţile intelectuale şi disponibilitatea necesară;
c) să li se oficieze actele de cult de care au nevoie:
d) să beneficieze de asistenţă spirituală din partea bisericii;
e) să se poată transfera într-o altă biserică, la cerere.
D. Obligaţiile membrilor
Art. 28. – Îndatoririle membrilor bisericii locale sunt:
a) să trăiască în spiritul învăţăturilor Sfintelor Scripturi şi să respecte prezentul Statut;
b) să frecventeze cu regularitate serviciile divine şi să contribuie la împlinirea menirii Bisericii;
c) să îi respecte pe ceilalţi membri, pe slujitorii bisericii, să respecte rânduiala bisericii locale şi să se supună hotărârilor conducerii acesteia;
d) să contribuie cu regularitate la susţinerea financiară a bisericii, prin zeciuieli şi donaţii, potrivit învăţăturii Sfintelor Scripturi şi nevoilor lucrării lui Dumnezeu.
E. Disciplinarea membrilor – Reguli şi proceduri
Art. 29. – (1) Fiecare membru al bisericii este supus disciplinei acesteia.
(2) Disciplina bisericească se exercită de conducerea bisericii, sub îndrumarea pastorului, cu următoarele scopuri:
a) pentru a îndemna la pocăinţă și a-l recupera pe cel căzut;
b) pentru a păstra sănătatea morală şi spirituală a bisericii;
c) pentru a păstra unitatea și armonia în cadrul bisericii;
d) pentru a păstra neștirbită mărturia bisericii în faţa lumii.
(3) Formele de disciplinare care se aplică în biserică sunt:
a) mustrare personală de către pastorul sau conducătorul bisericii;
b) mustrare în faţa comitetului bisericii;
c) retragerea unor drepturi: dreptul de a sluji în biserică, dreptul de a participa la Cina Domnului, pe o perioadă determinată.
Retragerea unuia sau a mai multor drepturi de membru printr-o măsură disciplinară duce implicit la pierderea dreptului de vot în cadrul Adunării generale şi a calităţii de membru în comitetul bisericii, dacă o deţine, pe toată perioada de disciplinare.
d) excluderea; după caz, aceasta poate fi însoţită de interdicţia accesului persoanei excluse în locaşul de cult al bisericii care a decis excluderea.
(4) a) În desfăşurarea activităţii sale, biserica poate decide, în cazuri riguros determinate, interzicerea accesului unor persoane care tulbură serviciile divine.
b) În situaţiile excepţionale, disciplinarea unui membru poate fi hotărâtă de către un for ierarhic superior, atunci când se constată în mod nemijlocit un comportament injurios şi abuziv faţă de forul respectiv.
(5) Sancţiunile prevăzute la alin. (3) lit. c)-d) din prezentul articol se trec într-un proces-verbal semnat de conducerea bisericii, se aduc la cunoştinţă celui în cauză şi se comunică Adunării generale.
(6) Persoana faţă de care s-a aplicat o formă de disciplinare are dreptul de a se adresa în scris, prin contestaţie, Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, ca organ ierarhic superior, în termen de 30 de zile de la comunicarea sancţiunii.
(7) Aplicarea formei extreme de disciplinare, excluderea, se face cu confirmarea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, pentru următoarele abateri:
a) căderea în păcate grave şi trăirea în păcat:
b) trăirea nedemnă din punct de vedere moral, care aduce prejudicii grave bisericii şi lucrării lui Dumnezeu;
c) răspândirea de învăţături şi practici contrare adevărului biblic;
d) subminarea cu premeditare a unităţii şi autorităţii bisericii, prin producerea de dezbinări sau prin răspândirea de zvonuri care pot duce la aceasta;
e) absenţa îndelungată şi nejustificată de la serviciile divine şi de la activităţile desfăşurate în cadrul bisericii.
f) săvârşirea unor fapte menite să prejudicieze mărturia Evangheliei, imaginea bisericii şi a slujitorilor ei, prin acţiuni în instanţă, nejustificate, şi intervenţii în spaţiul public – televiziune, publicaţii, bloguri etc.
(8) Repunerea în drepturi, respectiv reprimirea celui pus sub disciplină, conform alin. (3) lit. c)-e) din prezentul articol, se face de către pastor împreună cu comitetul bisericii, atunci când acesta:
a) se căieşte din toată inima de abaterile sale:
b) face dovada că viaţa lui s-a îndreptat şi că a fost iertat de Domnul pentru faptele sale;
c) se supune rânduielilor bisericii;
d) cere în scris să fie reprimit.
(9) În cazul reprimirii celui exclus, aceasta trebuie comunicată Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice spre confirmare.
Excluderea, precum şi reprimirea vor fi consemnate într-un procesverbal şi operate în evidenţele de membri ale bisericii.
(10) Orice formă de disciplinare aplicată de biserica locală va fi respectată în toate bisericile locale din cadrul Cultului Creştin Penticostal. Ridicarea sancţiunii de orice formă poate fi făcută numai de biserica sau forul ierarhic superior în care s-a aplicat sancţiunea sau de biserica în care s-a transferat ca membru sub disciplină în condiţiile Art. 29, alin. 8.
F. Alte categorii de persoane
Art. 30. – (1) Sunt consideraţi aparţinători ai bisericii următorii:
a) minorii nebotezaţi din familiile credincioşilor penticostali, care frecventează serviciile divine ale bisericii;
b) persoanele care frecventează în mod constant serviciile religioase şi încă nu au fost botezate, dar care şi-au exprimat opţiunea scrisă în acest sens.
(2) Aparţinătorii beneficiază de următoarele drepturi:
a) să participe la slujbele bisericii;
b) să beneficieze de îndrumare spirituală din partea bisericii.
(3) Aparţinătorii au obligaţia de a se încadra în disciplina şi în rânduiala bisericii locale.
SECŢIUNEA a 4-a – Slujitorii bisericii
A. Categoriile de slujitori
Art. 31. – Potrivit principiului Noului Testament cu privire la preoţia tuturor credincioşilor, fiecare credincios este chemat să slujească în biserică, potrivit darului încredinţat lui de Dumnezeu şi recunoscut de biserică.
Art. 32. – Biserica penticostală recunoaşte slujbele spirituale din biserică, potrivit Epistolei către efeseni 4:11-13: apostoli, proroci, evanghelişti, pastori şi învăţători, precum şi potrivit epistolei 1 Timotei 3:1-13: prezbiteri şi diaconi.
Art. 33. – Credincioşii care dovedesc maturitate spirituală şi calităţi de slujire menite să contribuie la desăvârşirea spirituală a celorlalţi membri ai bisericii pot sluji ca:
a) pastori – slujitorii ordinaţi care răspund de toate problemele spirituale şi administrative ale bisericii şi oficiază toate actele de cult. Ei pot fi pastori-coordonatori, pastori-asistenţi, pastori de sector sau pastori-coordonatori de zonă;
b) prezbiteri – slujitorii ordinaţi care oficiază toate actele de cult care le sunt repartizate de pastor;
c) diaconi – slujitorii ordinaţi care oficiază numai Cina Domnului, binecuvântările de copii şi înmormântările, sub îndrumarea pastorului, şi care se ocupă de problema ajutorărilor în biserică;
d) apostoli, misionari – slujitorii trimişi de biserică în ţară sau în străinătate pentru a înfiinţa biserici noi într-o altă cultură, prin răspândirea Evangheliei, pentru a întări bisericile mai mici sau/şi pentru a desfăşura activităţi cu caracter social-umanitar;
e) evanghelişti – slujitorii recunoscuţi şi trimişi de biserică să răspândească Evanghelia pentru mântuirea celor pierduţi, prin evanghelizări publice sau de la om la om;
f) învăţători – slujitorii recunoscuți de biserică, ce se ocupă de educaţia biblică a membrilor bisericii, a nou-convertiţilor, a tinerilor şi copiilor. Ei trebuie să fie capabili să predea corect şi eficient învăţăturile Sfintelor Scripturi;
g) proroci – slujitorii recunoscuţi de biserică, ce comunică mesaje din partea lui Dumnezeu prin manifestarea slujbei profetice.
B. Ordinarea slujitorilor. Condiţii şi proceduri
Art. 34. – Pastorul are obligaţia de a recunoaşte şi de a identifica chemarea specifică a fiecărui slujitor din partea lui Dumnezeu. După consultarea comitetului bisericii, va proceda la învestirea în lucrarea divină, după caz, prin recunoaştere sau prin actul ordinării, cu rugăciune şi punerea mâinilor. Actul ordinării nu se aplică femeilor.
Art. 35. – Aprobarea slujitorilor în vederea ordinării se face de către Adunarea generală a bisericii, la propunerea pastorului bisericii, prin votul a cel puţin două treimi din numărul membrilor prezenţi.
Art. 36. – (1) Slujitorul propus pentru a fi ordinat trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să fie botezat cu Duhul Sfânt şi plin de Duhul Sfânt;
b) să fie căsătorit şi să aibă o bună mărturie în familie;
c) să nu fi fost sancţionat disciplinar pe linie bisericească, conform art. 29, alin. (3), lit. c-d;
d) să nu aibă în viaţa creştină antecedente incompatibile cu calitatea de slujitor ordinat;
e) să îndeplinească criteriile prevăzute de Scriptură în pasajele 1 Timotei 3:1-13 şi Tit 1:6-9:
f) să aibă vârsta de minimum 22 de ani şi maximum 55 de ani, pentru diaconi, iar pentru prezbiteri şi pastori, vârsta de minimum 27 de ani şi maximum 60 de ani.
g) să aibă o vechime de cel puţin 5 ani în Cultul Creştin Penticostal şi minimum 2 ani în biserica ce îl propune spre ordinare.
h) dacă un slujitor propus spre ordinare a divorţat când era necredincios, nu poate fi ordinat.
(2) În vederea ordinării sau recunoaşterii, slujitorii propuşi vor fi examinaţi din punct de vedere doctrinar, după cum urmează:
a) pastorii – de către Comitetul executiv;
b) prezbiterii şi diaconii – de către conducerea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
c) apostolii, misionarii şi evangheliştii – de către conducerea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
(3) Comisia de ordinare a slujitorilor va fi formată din cel puţin trei pastori, în cazul ordinării pastorilor şi prezbiterilor, şi din cel puţin doi pastori, în cazul ordinării diaconilor.
Art. 37. – (1) Fiecare slujitor ordinat va semna un angajament solemn de fidelitate faţă de Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi va primi o legitimaţie care îi atestă dreptul de a-şi exercita slujba pentru care a fost învestit.
(2) Slujitorii ordinaţi în alte biserici din ţară sau în străinătate, care s eînscriu ca membri într-o altă biserică, vor fi supuşi votului de recunoaştere a ordinării de către acea biserică, dacă nevoia lucrării o cere, cu avizul Comunităţii regionale, etnice sau teritoriale, dar nu mai devreme de un an de la înscrierea ca membru în biserică.
(3) Atunci când o biserică sau un grup de biserici solicită ordinarea unui slujitor, membru în altă biserică, el trebuie să aibă acordul a două treimi (2/3) din voturile Adunării generale a bisericii unde este membru sau să se transfere ca membru în biserica ce-l solicită, unde va trebui să întrunească acelaşi procent.
(4) La data comunicării procesului-verbal al ordinării slujitorului, Comunitatea emite o decizie de numire în slujbă a acestuia.
(5) Slujitorii ordinaţi nu pot fi angajaţi politic. o asemenea angajare atrage după sine incompatibilitate cu slujba spirituală. Revenirea în slujire se face prin consultarea bisericii, prin votul a două treimi (2/3) din cei prezenţi.
C. Pierderea calităţii de slujitor. Condiţii şi proceduri
Art. 38. – (1) Calitatea de slujitor poate fi suspendată din următoarele motive:
a) încălcarea condiţiilor biblice care au stat la baza ordinării;
b) încălcarea angajamentului solemn de slujitor al bisericii;
c) abateri de la prevederile prezentului Statut;
d) abateri grave sau repetate de la conduita spirituală personală;
e) nerespectarea sistematică a atribuţiilor de slujire.
(2) În urma sesizării scrise şi documentate din partea unor persoane, a unui grup de credincioşi sau a bisericii, Biroul permanent al Comunităţii verifică veridicitatea faptelor sesizate şi decide dacă se impune suspendarea prevăzută la alin. (1). În cazul în care cele sesizate se dovedesc întemeiate, comitetul Comunităţii regionale, etnice sau teritoriale, în cazul diaconilor şi prezbiterilor, declanşează şi finalizează procedura de suspendare. În cazul în care sesizarea priveşte un pastor, comitetul Comunităţii regionale, etnice şi teritoriale o va înainta Comitetului executiv care va delibera asupra situaţiei, verificând condiţiile de legalitate şi legitimitate a cauzei. Pe toată durata procesului de suspendare, părţile implicate au dreptul la contestație, potrivit procedurii de contencios.
(3) Suspendarea încetează şi partea sancţionată poate reveni în slujire în condiţiile revizuirii comportamentului şi a unei hotărâri a aceleiaşi autorităţi care a decis iniţial sancţionarea.
Art. 39. – (1) Calitatea de slujitor poate fi revocată în situaţiile prevăzute în art. 38. dacă gravitatea situaţiei o impune. Revocarea poate fi decisă dacă în intervalul suspendării persoana în cauză nu își revizuiește comportamentul sau atitudinea care a dus la aplicarea suspendării.
(2) Procedura revocării se realizează potrivit art. 38, alin. (2).
(3) Atât pe perioada suspendării, cât şi în cazul revocării autoritatea care a decis poate stabili o măsură disciplinară şi asupra calităţii sale de membru.
(4) Orice hotărâre de disciplinare a unui slujitor se va face în scris, cu motivarea acesteia. Hotărârea motivată se va comunica comunităţii sau bisericii, după caz.
(5) Atât pe perioada suspendării, cât şi în cazul revocării se retrage legitimaţia de slujitor.
Art. 40. – Slujitorii bisericii sunt obligaţi să păstreze secretul mărturisirii personale. În relaţia cu autorităţile de stat, slujitorul poate invoca secretul mărturisirii, după caz, potrivit libertăţii de conştiinţă.
D. Angajarea slujitorilor
Art. 41. – (1) Biserica hotărăşte angajarea slujitorilor prevăzuţi la art. 36, în funcţie de nevoi şi de posibilităţi. În afară de aceştia, biserica mai poate angaja personal administrativ şi de specialitate.
(2) Angajarea personalului se face de către Comunitatea regională, teritorială sau etnică, la cererea comitetului bisericii, conform statului de funcţii, aprobat de Adunarea generală a bisericii, atunci când biserica locală nu are posibilitatea să facă acest lucru.
SECŢIUNEA a 5-a – Conducerea bisericii locale
A. Pastorul bisericii
Art. 42. – (1) Biserica penticostală locală este condusă de pastorul ales de Adunarea generală a bisericii şi confirmat de Comunitatea regională, teritorială sau etnică şi de Comitetul executiv al Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(2) Pastorul este ajutat în activitatea sa de comitetul bisericii, ales de asemenea de Adunarea generală.
Art. 43. – Pastorul bisericii are următoarele atribuţii:
a) predicarea şi învăţarea Sfintelor Scripturi;
b) pregătirea şi îndrumarea celorlalţi slujitori ai bisericii;
c) organizarea şi îndrumarea activităţilor spirituale şi administrative ale bisericii;
d) consilierea pastorală a membrilor bisericii;
e) coordonarea serviciilor divine la care este prezent;
f) prezidarea şedinţelor comitetului bisericii şi, în lipsa sa, delegarea acestei responsabilităţi unui alt slujitor din comitetul bisericii;
g) coordonarea activităţii membrilor comitetului bisericii, precum şi a tuturor compartimentelor bisericii;
h) oficierea actelor de cult, ocazii în care poate solicita ajutorul celorlalţi slujitori ordinați.
Art. 44. – Bisericile cu peste 300 de membri pot avea pe lângă pastoral coordinator şi unul sau mai mulţi pastori-asistenţi, în raport cu numărul de membri ai bisericii. Aceştia ajută nemijlocit la îndeplinirea atribuţiilor pastorale şi preiau responsabilităţile care le sunt delegate de către pastorul-coordonator.
Art. 45. – (1) Nimeni nu poate fi promovat direct pastor, fără a fi îndeplinit o stagiatură în slujba de diacon, apoi ca prezbiter.
(2) Pentru a fi ordinat ca pastor, un slujitor trebuie să slujească unei biserici de cel puţin 100 de membri sau două biserici (nu filiale) care însumează cel puţin 100 de membri;
(3) Pastorul va putea deţine o slujbă de conducere până la împlinirea vârstrei de 65 de ani, iar dacă biserica şi conducerea Comnunităţi consideră că încă este eficient în poziţia de pastor, poate sluji până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
Art. 46. – (1) În vederea bunei desfăşurări a activităţii, în cadrul Comunităţii regionale, etnice sau teritoriale pot funcţiona pastori de sector sau pastori-coordonatori de zonă.
(2) Pastorii de sector au atribuţiile pastorilor care deservesc bisericile locale, dar le exercită în mai multe biserici care alcătuiesc un sector de slujire.
(3) Pastorii-coordonatori de zonă au următoarele atribuţii:
a) reprezintă autoritatea delegată a Comunităţii în teritoriu;
b) supraveghează şi îndrumă activitatea spirituală şi administrative a bisericilor de pe teritoriul cel puţin a unui judeţ;
(c) primesc sesizările pastorilor de sector sau ale bisericilor din teritoriu cu privire la diferite nevoi spirituale sau abateri de la rânduiala duhovnicească şi se implică în rezolvarea lor, ţinând cont de responsabilităţile celorlalţi slujitori şi conlucrând armonios cu aceştia;
d) sesizează preşedintele Comunităţii regionale cu privire la abaterile slujitorilor de la morala sau doctrina sănătoasă ori de la rânduiala duhovnicească a Bisericii Penticostale şi propun analizarea acestora de comitetul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice ori de Comisia de disciplină.
B. Comitetul bisericii
Art. 47. – (1) Comitetul bisericii locale se compune din pastor – conducător, acolo unde nu este un pastor local – secretar, casier, doi cenzori şi mai mulţi membri, după cum decide Adunarea generală. Dacă pe perioada exercitării mandatului numărul membrilor în comitet se descompletează cu mai puţin de 50%, atunci pastorul împreună cu comitetul cooptează persoanele ce vor fi supuse alegerii Adunării generale, prin vot deschis, care să întrunească majoritatea simplă.
Pierderea calităţii de membru în comitetul bisericii are loc atunci când:
– îşi pierde calitatea de membru al bisericii;
– îşi prezintă demisia;
– este demis.
Demiterea survine în cazul în care:
– condiţiile statutare care au stat la baza alegerii sale sunt încălcate;
– în cazul absenţei nemotivate de la cinci şedinţe consecutive ale comitetului.
Procedura demiterii va fi iniţiată de către păstor şi comitetul bisericii şi va fi supusă votului Adunării generale.
(2) Pastorul coordonează activitatea comitetului bisericii, iar conducătorul conduce serviciile divine în lipsa pastorului, potrivit competenţelor care îi sunt delegate de către acesta.
(3) Secretarul ţine evidenţa membrilor bisericii, efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele-verbale ale şedinţelor de comitet şi ale Adunării generale şi ţine la zi evidenţa patrimoniului acesteia.
(4) Casierul răspunde de gestiunea casieriei, păstrează banii şi alte valori, ţine registrele de casă şi de bancă la zi și efectuează plăţi în baza hotărârilor pastorului, comitetului bisericii, respectiv în baza dispoziţiilor de plată semnate de cei în drept.
(5) Cenzorii controlează din proprie iniţiativă și semestrial operaţiunile financiar-contabile ale bisericii şi consemnează constatările făcute într-un proces-verbal.
(6) În cazuri de excepţie, casierul şi cenzorii pot fi numiţi şi din afara comitetului bisericii.
(7) Ceilalți membri ai comitetului bisericii vor avea atribuțiile stabilite în cadrul comitetului bisericii.
Art. 48. – Comitetului bisericii sub coordonarea pastorului conduce activitatea bisericii pe tot timpul mandatului încredinţat, potrivit următoarelor atribuţiuni:
a) stabileşte direcțiile şi obiectivele de dezvoltare a bisericii;
b) urmăreşte respectarea bunei rânduieli în biserică;
c) hotărăște şi aplică măsurile de disciplinare a membrilor, în caz de abateri:
d) îngrijeşte de săraci, văduve şi orfani;
e) întocmeşte bugetul bisericii şi îl supune spre aprobare Adunării generale:
f) rezolvă orice alte sarcini încredinţate de adunarea generală.
g) desemnează delegaţii bisericii pentru Adunarea generală a Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 49. – (1) Alegerile de comitet se fac o dată la patru ani. Adunarea generală a bisericii poate acorda cel mult un nou mandat comitetului în exerciţiu. Procedura este stabilită în Reguulamentul electoral.
(2) Propunerile candidaţilor pentru a fi aleşi în noul comitet al bisericii vor fi făcute de pastorul bisericii sau de pastor, în colaborare cu o comisie formată din oameni cu o experienţă deosebită în lucrare.
(3) Candidaţii propuşi pentru a fi aleşi în comitetul bisericii trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă un caracter ales şi o înaltă ţinută morală şi spirituală;
b) să locuiască împreună cu soţia şi să aibă o mărturie demnă în ceea ce priveşte familia lor;
c) să aibă capacitatea şi disponibilitatea de a îndeplini sarcinile încredinţate;
d) să aibă o vechime de cel puţin cinci ani în cadrul Cultului Creştin Penticostal şi doi ani în biserica respectivă; fac excepţie bisericile nou-înfiinţate;
e) să se fi achitat de toate îndatoririle ce decurg din calitatea de membru;
f) să nu fi fost sancţionat disciplinar pe linie bisericească pentru abateri grave, conform art. 29, alin. (3), lit. c)-d).
C. Adunarea generală a bisericii
Art. 50. – (1) Adunarea generală a bisericii este alcătuită din toţi membrii care beneficiază de drepturi depline şi este statutară, dacă s-a anunţat de către pastor cu cel puţin două săptămâni înainte, indiferent de numărul celor prezenţi.
(2) Adunarea generală a bisericii se întruneşte o dată pe an în şedinţă ordinară şi, ori de câte ori este nevoie, în şedinţe extraordinare.
(3) Adunarea generală a bisericii are următoarele atribuţii:
a) alege pastorul bisericii şi îl pune în slujbă cu acordul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi în prezenţa delegatului acesteia;
b) aprobă solicitarea de supunere la vot a reconfirmării oricărui slujitor ordinat, făcută de către pastor sau de către comitetul bisericii. Reconfirmarea se face cu majoritatea simplă.
c) alege comitetul bisericii şi conducătorul acesteia, acolo unde nu există un pastor local, la expirarea mandatului sau când situaţia o impune;
d) solicită Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice recunoaşterea slujitorilor aleşi;
e) aprobă execuţia bugetară și descărcarea de gestiune a comitetului bisericii, precum şi bugetul bisericii;
f) aprobă cumpărările şi vânzările de bunuri mobile de valoare ridicată şi imobile, precum şi alte investiţii necesare bunei desfăşurări a activităţii şi hotărăşte mutarea locaşului de cult la o altă adresă;
(4) Adunarea generală a bisericii se convoacă şi este prezidată de pastor, iar în lipsa acestuia, de către un alt membru cu funcţie de răspundere: pastor-asistent, prezbiter, diacon sau conducător de biserică, delegat de pastor ori de Comunitatea regională,
teritorială sau etnică.
(5) În situaţii deosebite, ca urmare a sesizării scrise, motivate şi semnate de majoritatea membrilor comitetului bisericii sau cel puţin de o treime din numărul membrilor bisericii, Comunitatea regională, teritorială sau etnică convoacă Adunarea generală a bisericii, prin anunţare în scris, cu cel puţin o săptămână înainte.
SECŢIUNEA a 6-a – Activităţile bisericii locale
Art. 51. – Biserica, prin slujitorii, membrii și aparținătorii ei, îşi desfăşoară activitatea spirituală, culturală, de învăţământ, social-caritabilă şi administrativ-gospodărească.
Art. 52. – Biserica are datoria să depună mărturie creştină prin cuvânt şi faptă, pentru a răspândi Evanghelia și dragostea lui Dumnezeu în societate.
Art. 53. – Biserica acordă asistenţă spirituală membrilor şi aparținătorilor ei, persoanelor din afara ei care i-o solicită, precum şi tuturor categoriilor sociale care au nevoie de asistenţă în orfelinate, aziluri, unităţi de învățământ, spitale, unităţi militare, penitenciare, alte asemenea unităţi.
Art. 54. – (1) Biserica îşi desfăşoară slujbele religioase obişnuite în lăcaşul propriu, închiriat sau în orice alt spaţiu destinat acestui scop.
(2) Zilele şi orele în care au loc serviciile divine se stabilesc de către fiecare biserică în parte.
(3) Slujbele speciale sau ocazionale ale bisericii pot fi organizate în aer liber, în săli publice, în alte spaţii amenajate special sau pe stadioane.
(4) Serviciile divine sunt publice şi poate participa în cadrul lor orice persoană, cu condiţia respectării rânduielii stabilite de către biserică.
Art. 55. – Biserica poate organiza studii biblice, rugăciuni şi grupe de părtăşie în casele membrilor sau aparținătorilor ei. Grupele de studiu biblic, de rugăciune şi cele de părtăşie frăţească nu constituie organizaţii bisericești de sine stătătoare.
Art. 56. – Biserica poate înființa, organiza şi întreţine, singură sau în asociere cu alte biserici, unităţi de învăţământ religios de orice grad, societăţi misionare, tabere școlare şi de tineret, unităţi medicofarmaceutice, orfelinate, aziluri, alte obiective cu carcater social, case de odihnă, edituri, tipografii, mijloace de informare în masă, unităţi productive, cimitire confesionale şi alte activităţi pe linia scopului propus, în spiritul prezentului Statut.
Art. 57. – Biserica poate trimite misionari în ţară şi în străinătate pentru răspândirea Evangheliei şi pentru activităţi cu caracter socialumanitar.
SECŢIUNEA a 7-a – Patrimoniul bisericii
Art. 58. – Biserica locală, prin Adunarea generală, dispune de patrimoniul și de fondurile ei, fără niciun amestec din afară. Gestionarea acestora se face de către pastor şi comitetul bisericii. În caz de dizolvare a bisericii locale, patrimoniul acesteia va trece la Comunitatea regională, teritorială sau etnică de care aparţine.
Art. 59. – Biserica poate avea în proprietate lăcaşul de cult cu anexele şi terenurile aferente, case pastorale şi pentru personalul de serviciu, clădiri și terenuri pentru unitățile de învăţământ, unităţi sanitare, de caritate şi de odihnă, mijloace materiale şi tehnice necesare desfăşurării activităţii proprii, cimitir confesional şi alte bunuri.
Art. 60. – În vederea dobândirii sau înstrăinării bunurilor mobile și imobile, biserica nu are nevoie de avizul sau aprobarea unui organ ierarhic superior, cu excepția bunurilor imobile care au destinația de lăcaș de cult.
Art. 61. – Biserica se întreține din contribuţiile şi zeciuielile membrilor ei, din donații din partea persoanelor fizice sau juridice din ţară și din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienţei acestora, și din alte activități proprii.
Art. 62. – Donațiile de orice natură, făcute bisericii în mod legal, intră în proprietatea acesteia și nu pot fi restituite sub nicio formă.
Art. 63. – În spiritul învățăturii Sfintelor Scripturi, potrivit nevoilor concrete ale lucrării lui Dumnezeu şi potrivit hotărârii Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice a Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, fiecare biserică are datoria să participe la susţinerea financiară a acestora
CAPITOLUL IV
Comunitatea regională, teritorială sau etnică
SECŢIUNEA 1 – Constituirea Comunităţii
Art. 64. – (1) Bisericile penticostale locale de pe raza unuia sau a mai multor județe formează o Comunitate penticostală regională, cu scopul de a se sprijini reciproc în lucrarea de evanghelizare şi de zidire duhovnicească, precum şi pentru a avea un mijloc de reprezentare colectivă în faţa autorităţilor locale şi în relațiile lor cu conducerea Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(2) Bisericile care se află pe teritoriul unui judeţ sau al unor judeţe unde s-a constituit o Comunitate regională nu pot aparţine sub nicio formă altei Comunităţi regionale decât aceleia care funcţionează pe teritoriul respectiv. Fiecare Comunitate îşi exercită atribuţiunile sale doar în raport cu bisericile din jurisdicţia sa.
Art. 65. – (1) Bisericile locale dintr-una sau mai multe ţări învecinate se pot uni pentru a forma o Comunitate penticostală teritorială din diaspora, cu scopul de a se sprijini reciproc în lucrarea de evanghelizare şi de zidire duhovnicească, precum şi pentru a avea un mijloc de reprezentare colectivă în faţa autorităţilor locale şi în relaţiile lor cu conducerea Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(2) Dobândirea personalităţii juridice se face cu respectarea dispoziţiilor legale specifice statului pe al cărui teritoriu îşi desfăşoară activitatea.
Art. 66. – Bisericile penticostale locale, aparţinând unei anumite etnii, se pot uni pentru a constitui o Comunitate penticostală etnică, având acelaşi scop prevăzut la art. 52.
Art. 67. – Înființarea unei Comunităţi regionale, teritoriale sau entice se face prin hotărârea Adunării de constituire a delegaților tuturor bisericilor implicate, cu votul a cel puțin trei pătrimi din numărul acestora şi cu aprobarea Consiliului bisericesc. Din rândul delegaților trebuie să facă parte pastorii şi conducătorii bisericilor.
Numărul minim de membri, necesar pentru înfiinţarea unei Comunităţi noi, trebuie să fie cel puţin egal cu norma de reprezentare pentru un membru în Consiliul bisericesc.
SECŢIUNEA a 2-a – Atribuţiile Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 68. – Atribuţiile Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) reprezintă autoritatea delegată a Cultului Creştin Penticostal în teritoriu;
b) asistă bisericile locale în lucrarea de zidire spirituală, de vestire a Evangheliei şi de educație creștină;
c) încurajează şi ajută la înfiinţarea de noi biserici;
d) pregăteşte slujitori duhovniceşti pentru bisericile din cadrul Comunităţii;
e) asistă bisericile, la solicitarea acestora sau prin autosesizare, şi intervine, când situaţia o impune, în probleme de disciplină bisericească, având statut de instanţă de apel;
f) hotărăşte asupra propunerilor făcute de biserici cu privire la ordinarea de noi slujitori;
g) efectuează, la cerere, angajarea şi plata personalului ce deserveşte bisericile locale, din fondurile provenite de la acestea, precum şi angajarea şi plata personalului propriu;
h) îndrumă şi exercită controlul de legalitate în problemele financiare ale bisericilor;
i) îndeplineşte alte activităţi specifice pentru realizarea obiectivului pentru care a fost constituită.
SECŢIUNEA a 3-a – Conducerea Comunităţii
Art. 69. – Organele de conducere ale Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) Adunarea generală
b) Comitetul comunităţii
c) Biroul permanent
A. Adunarea generală a comunității regionale
Art. 70. – (1) Adunarea generală a Comunităţii regionale se compune din toți pastorii legitimați şi cu responsabilităţi pastorale în cadrul Comunităţii şi câte un delegat la 200 de membri.
2) Adunarea generală a Comunității teritoriale se compune din toți pastorii legitimați în cadrul Comunităţii şi câte un delegat la 50 de membri.
(3) Adunarea generală a Comunităţii etnice se compune din toţi pastorii legitimați în cadrul Comunităţii şi câte un delegat la 25 de membri.
(4) Adunarea generală a Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice se convoacă de către Biroul permanent al Comunităţii, o dată la patru ani în Adunare generală electivă, ordinară şi, ori de câte ori este nevoie, în Adunarea generală extraordinară.
(5) Adunările generale elective, ordinare ale Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice vor fi prezidate de către un membru al Comitetului executiv.
(6) Atribuţiile Adunării generale a Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice sunt:
a) primeşte raportul Comitetului Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi aprobă descărcarea de gestiune pe baza raportului Comisiei de cenzori;
b) alege Comitetul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, Biroul permanent şi Comisia de cenzori;
c) revocă Comitetul Comunităţii regionale, teritoriale sau entice şi Biroul permanent atunci când constată că membrii acestora nu mai corespund condiţiilor statutare care au stat la baza alegerii lor;
d) alege pentru următorii patru ani reprezentanții Comunităţii în Consiliul bisericesc;
e) ia orice hotărâri care privesc bunul mers al Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
B. Comitetul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 71. – (1) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este ales de Adunarea generală şi se compune din 5 până la 11 pastori.
(2) Pentru a fi aleşi în Comitetul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, pastorii trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
a) să aibă o vechime de cel puţin cinci ani în pastoraţie şi să nu depăşească vârsta de 65 de ani;
b) să fie recunoscuți pentru atașamentul lor ferm la doctrina, rânduiala și valorile morale și spirituale ale Cultului Creștin Penticostal;
c) să fie recunoscuți pentru principialitatea şi probitatea caracterului lor creştin;
d) să fi dovedit eficienţă şi competenţă în lucrarea lor pastorală;
e) să locuiască împreună cu soţia şi să aibă o mărturie demnă în ceea ce priveşte familia lor;
f) să nu fi fost sancționați disciplinar pentru abateri, în condiţiile Art. 38, alin 1.
(3) (a) Comitetul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice se compune din președinte, vicepreşedinte, secretar și mai mulți membri, până la completarea numărului statutar. Dintre aceştia se aleg prioritar pastorii-coordonatori de zonă. Nu se admit mai mult de două mandate consecutive pentru funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte şi secretar la nivelul Comunităţii.
b) dacă pe perioada exercitării mandatului numărul membrilor în Comitet se descompletează, cu mai puţin de 50%, atunci circumscripţia electorală sau judeţul desemnează noii membri în comitet prin vot.
c) pierderea calităţii de membru în Comitetul Comunităţii are loc atunci când:
– îşi pierde calitatea de membru al bisericii;
– îşi prezintă demisia;
– este demis.
Demiterea survine în cazul în care:
– condiţiile statutare care au stat la baza alegerii sale sunt încălcate;
– în cazul absenţei nemotivate de la trei şedinţe consecutive ale Comitetului sau cinci pe mandat.
Procedura demiterii va fi iniţiată de către preşedintele şi Comitetul Comunităţii şi se comunică circumscripţiei din care provine, cu aplicarea alineatului precedent.
(4) Preşedintele Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice are următoarele atribuții:
a) conduce activitatea curentă a Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi stabilește sarcini concrete pentru membrii Comitetului Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
b) răspunde nemijlocit de activitatea spirituală din cadrul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, emite decizii de angajare a personalului şi de modificare a drepturilor salariale ale personalului angajat şi veghează la respectarea prevederilor Statutului de organizare şi funcţionare al Cultului Creştin Penticostal;
c) prezidează şedinţele Comitetului Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi ședințele extraordinare ale Adunării generale.
(5) Vicepreședintele asigură conducerea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice în lipsa preşedintelui şi preia orice responsabilitate stabilită în fişa postului, pe principiul delegării de autoritate. Delegarea de autoritate se va face în scris atunci când intervin deplasări de lungă durată, incapacitate fizică sau de altă natură.
(6) Secretarul efectuează corespondenţa, întocmeşte procesele-verbale ale Adunării generale şi ale Comitetului Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice şi ţine orice alte evidențe necesare activității Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
(7) Ceilalţi membri ai Comitetului Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice vor avea sarcinile stabilite în ședințele Comitetului.
(8) Comitetul comunităţii regionale, teritoriale sau etnice are următoarele atribuții:
a) conduce activitatea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice pe durata mandatului încredinţat;
b) duce la îndeplinire hotărârile Adunării generale a Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
c) pregăteşte lucrările Adunării generale a Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice;
d) ia orice hotărâri necesare pentru bunul mers al Comunităţii;
e) ia hotărâri privind cumpărarea şi vânzarea de bunuri mobile şi imobile şi alte materiale necesare activităţii proprii şi avizează solicitările bisericii locale privind înstrăinare şi dobândirea de bunuri imobile cu destinaţie de locaş de cult;
f) cercetează abaterile de la morala creştină sau de la doctrina penticostală a pastorilor şi face propuneri Comitetului executive în vederea sancţionării celor vinovați;
g) cercetează abaterile de la morala creştină sau de la doctrina penticostală a celorlalţi slujitori şi ia măsurile care se impun.
h) desemnează delegaţii pentru Conferinţa naţională şi Congresul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, prin consultare cu comitetele bisericilor;
i) stabileşte sediul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice.
C. Biroul permanent al Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 72. – (1) Biroul permanent al Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este format din președinte, vicepreședinte şi secretar.
(2) Biroul permanent este un instrument de lucru în susţinerea activităţii Comitetului Comunităţii.
(3) Biroul permanent soluţionează probleme cu caracter urgent, de natură administrativă, prezintă referate, rapoarte, informări din partea departamentelor de specialitate sau orice alt tip de documente în vederea informării corecte şi exacte a Comitetului Comunităţii.
(4) Biroul permanent analizează şi investighează, şi rezolvă problemele curente, iar pentru situaţii altele decât cele curente, prezintă concluziile sale Comitetului Comunităţii, care decide asupra modului de soluţionare a acestora.
(5) Biroul permanent pune în aplicare dispoziţiile Comitetului executive sau ale Consiliului bisericesc care privesc activitatea Comunităţii.
(6) Atunci când unul dintre membrii Biroului permanent se află în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul, după o perioadă de şase luni, cu excepţia situaţiei în care este ultimul an în exerciţiu, se vor organiza alegeri anticipate de către Adunarea generală a Comunităţii, prin care se votează completarea Comitetului Comunităţii şi apoi se votează poziţia în discuţie.
Art. 73. – Personalul angajat al Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice răspunde de activitatea sa conform fișei postului şi contractului de muncă în baza căruia a fost angajat.
Art. 74. – În cadrul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice pot funcţiona diferite comisii pe domenii de activitate, care îşi vor desfăşura activitatea specifică în baza regulamentelor proprii, avizate de conducerea Comunităţii.
SECŢIUNEA a 4-a – Patrimoniul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice
Art. 75. – Comunitatea regională, teritorială sau etnică poate avea immobile proprii, aziluri pentru bătrâni, case de odihnă, edituri, tipografii, unități de învățământ de toate gradele, societăți misionare, studio radio sau TV şi alte unităţi pentru realizarea scopului propus.
Art. 76. – (1) Comunitatea regională, teritorială sau etnică se susține financiar din contribuția tuturor bisericilor din cadrul ei. Ea poate primi donații de la orice persoană fizică sau juridică din țară ori din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienței acestora.
(2) Donațiile de orice natură, făcute în mod legal Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, intră în proprietatea acesteia şi nu pot fi restituite.
Art. 77. – La nivelul Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice funcţionează unul sau mai multe seminare biblice penticostale, pentru pregătirea de noi lucrători în cadrul bisericilor din zonă și pentru instruirea celor deja implicați în lucrare.
Art. 78. – (1) Ștampila Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice este rotundă. Circumferința ei este delimitată de două cercuri concentrice la distanta de 1 mm unul față de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferința interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotundă ,,Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România”, iar pe un al doilea rând interior, sub formă de cerc, se scrie „comunitatea regională, teritorială sau etnică”, după care urmează denumirea Comunităţii.
(2) În centrul ștampilei se află imaginea unui porumbel în zbor care coboară, de la care pornesc raze în toate direcțiile, până la circumferința unui cerc imaginar cu diametru corespunzător.
Art. 79. – Comunitatea regională, teritorială sau etnică se dizolvă atunci când nu mai sunt îndeplinite condițiile care au stat la baza înființării ei. În caz de dizolvare, patrimoniul Comunității regionale, teritoriale sau etnice trece la Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
CAPITOLUL V
Conducerea Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 80. – (1) Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este format din toate bisericile penticostale locale, organizate în Comunităţi regionale, teritoriale sau etnice, Institutul Teologic Penticostal și Casa de Pensii și Ajutoare a C.C.P. – B.D.A.R.
(2) Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este instituţia centrală de reprezentare a intereselor generale ale părţilor ei componente.
(3) Organele de conducere ale Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt:
a) Adunarea generală
b) Consiliul bisericesc
c) Comitetul executiv
d) Biroul permanent
SECŢIUNEA 1 – Adunarea generală
A. Organizare şi funcţionare
Art. 81. – (1) Adunarea generală a Cultului Creștin Penticostal se compune din toţi pastorii legitimaţi, cu responsabilităţi pastorale și din câte un delegat la 1.500 de membri. Bisericile locale care au un număr mai mic de membri se vor asocia prin bună înţelegere și își vor alege delegatul lor la Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal, cu prioritate dintre
prezbiteri sau diaconi.
(2) Adunarea generală a Cultului Creștin Penticostal se convoacă de Comitetul executiv în Adunare generală electivă, ordinară, o dată la patru ani, când se constituie în Congresul Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(3) Adunarea generală a Cultului Creștin Penticostal se convoacă de Comitetul executiv, în ședință extraordinară pentru modificarea actelor normative, când se constituie în Congresul de lucru al Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
B. Atribuţiile Adunării generale
Art. 82. – (1) Atribuţiile Adunării generale a Cultului Creștin Penticostal sunt:
a) primește raportul de activitate al Consiliului bisericesc și al Comisiei de cenzori;
b) alege din cadrul Consiliului bisericesc membrii Comitetului executiv;
c) alege Comisia de cenzori;
d) face modificări în Statutul Cultului Creștin Penticostal, la propunerea Consiliului bisericesc;
e) aduce îmbunătăţiri la Mărturisirea de credinţă, la propunerea Consiliului bisericesc;
f) votează moțiuni şi rezoluții referitoare la morala creştină, libertatea religioasă, drepturile omului, mediul înconjurător și alte probleme de interes major;
g) stabileşte sediul Cultului Creştin Penticostal din România.
Art. 83. – (1) Lucrările Congresului Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România vor fi prezidate de un birou de zi, format din cinci membri, condus de un președinte ales la propunerea Adunării generale.
SECȚIUNEA a 2-a – Consiliul bisericesc
A. Organizare şi funcţionare
Art. 84. – (1) Consiliul bisericesc este forul superior de conducere al Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
Dacă pe perioada exercitării mandatului numărul membrilor Consiliului bisericesc se descompletează cu mai puţin de 50%, atunci Adunarea generală a Comunităţii va desemna persoanele care vor ocupa locurile vacante prin vot.
(2) Pierderea calităţii de membru în Consiliul bisericesc are loc atunci când:
– îşi pierde calitatea de membru al bisericii;
– îşi prezintă demisia;
– este demis.
Demiterea survine în cazul în care:
– condiţiile statutare care au stat la baza alegerii sale sunt încălcate;
– în cazul absenţei nemotivate de la trei şedinţe consecutive ale Consiliului sau cinci ani pe mandat. Procedura demiterii va fi iniţiată de către preşedintele Cultului împreună cu Consiliul bisericesc şi se comunică comunităţii din care provine, cu aplicarea alineatului precedent.
(3) Consiliul bisericesc este format din 33 de membri, aleși dintre pastorii care au cel puțin opt ani în pastorație.
(4) Fac parte de drept din Consiliul bisericesc președinții Comunităților penticostale regionale, un reprezentant al Comunităţilor etnice, un reprezentant al Institutului Teologic Penticostal şi preşedinţii Comunităţilor teritoriale care îndeplinesc condiţiile normei de reprezentare în Consiliul bisericesc.
(5) Consiliul bisericesc se întrunește de cel puțin două ori pe an și este convocat de Comitetul executiv sau de cel puțin jumătate din numărul consilierilor. Hotărârile Consiliului se iau cu majoritate simplă, în prezența a cel puţin două treimi din numărul membrilor.
(6) Consiliul bisericesc este prezidat de președintele Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, asistat de secretarul-general.
B. Atribuţiile Consiliului bisericesc
Art. 85. – Consiliul bisericesc are următoarele atribuţii:
a) îndrumă și controlează activitatea Comitetului executiv;
b) înființează și organizează departamente de lucru, aprobă regulamentele acestora şi verifică activitatea acestora;
c) duce la îndeplinire hotărârile Congresului și ale Conferinţei naționale a Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, delegând sarcini specifice Comitetului executiv şi comisiilor de specialitate;
d) analizează situaţia generală din cadrul Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România și face recomandări bisericilor și celorlalte părţi component pentru buna desfăşurare a activităţii acestora;
e) hotărăște, când situația o impune, excluderea din Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România a unei biserici sau a altei părţi componente, care s-a abătut de la doctrina penticostală sau de la morala creştină;
f) hotărăşte colaborarea Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România cu organizaţii penticostale, evanghelice, ecumenice sau filantropice atât din interiorul, cât şi din exteriorul ţării, în condiţiile păstrării identităţii spirituale şi administrative.
g) descarcă de gestiunea anuală Comitetul executiv, după prezentarea raportului Comisiei de cenzori:
h) votează bugetul Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
i) aprobă cumpărări şi vânzări de bunuri imobile necesare activităţii centrale;
j) îi validează sau îi invalidează, atunci când situația o impune, pe rectorul Institutului Teologic Penticostal, cadrele didactice ale Institutului Teologic Penticostal, pe redactorul-şef al publicației centrale de presă și pe președintele și pe directorul Casei de Pensii și Ajutoare a Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
k) judecă abaterile de la conduita creştină sau de la Mărturisirea de credinţă ale slujitorilor și ia hotărâri în acest sens, ca instanță de apel;
l) stabilește perioadele pentru alegeri în bisericile locale, la Comunitățile regionale, teritoriale sau etnice și la nivel central.
SECŢIUNEA a 3-a – Comitetul executiv
A. Organizare şi funcţionare
Art. 86. – (1) Comitetul executiv este însărcinat cu conducerea curentă a Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România prin Biroul permanent și se compune din: președinte, vicepreședinte, secretar-general şi alţi şase membri aleşi de Congres, dintre membri Consiliului bisericesc.
(2) Președintele reprezintă Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în relaţiile oficiale, coordonează activitatea Consiliului bisericesc şi a Comitetului executiv, emite decizii cu privire la personalul angajat, ordonează plăţile și semnează actele și documentele împreună cu secretarul-general, ia orice alte hotărâri în limita competenţei sale.
(3) Secretarul-general coordonează personalul angajat al Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. El are răspunderea activității operative privind personalul administrativ și de specialitate. În situații speciale reprezintă Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România în relațiile oficiale. Împreună cu președintele ordonează plățile şi semnează actele și documentele Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. El are în subordine secretarul, care efectuează corespondenţa şi tine la zi evidenţa necesară activităţii centrale.
(4) Vicepreședintele asigură conducerea Comitetului executiv în lipsa preşedintelui și se implică activ în rezolvarea sarcinilor care le sunt încredințate în cadrul şedinţelor acestuia.
(5) Ceilalţi membri ai Comitetului executiv participă la întrunirile acestuia cu drept de vot şi se implică activ în rezolvarea sarcinilor care le revin.
B. Atribuţiile Comitetului executiv
Art. 87. – (1) Atribuţiile Comitetului executiv sunt:
a) conduce activitatea curentă a Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România;
b) duce la îndeplinire hotărârile Consiliului bisericesc;
c) rezolvă, la solicitarea Comunităţii regionale, teritoriale sau etnice, problemele deosebite care apar în cadrul bisericilor;
d) susţine şi apără interesele bisericilor și ale părţilor component ale Cultului, la cererea acestora;
e) aprobă angajarea personalului necesar desfăşurării activității centrale;
f) întocmește proiectul de buget al Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi urmăreşte execuţia bugetară;
g) aprobă achiziţionarea bunurilor mobile necesare activității centrale.
h) convoacă şi prezidează Conferinţa naţională anuală a Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, la care vor participa toţi pastorii legitimaţi şi cu responsabilităţi pastorale.
i) stabileşte ordinea de zi a Consiliului bisericesc pe care o transmite spre ştiinţa consilierilor cu 30 de zile înainte.
(2) Hotărârile Comitetului executiv sunt valabile în condiţiile prezenţei a cel puţin două treimi (2/3) dintre memebrii săi, cu votul majorităţii simple.
(3) Comitetul executiv se convoacă de către președintele Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România şi se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie.
(4) Nu se admite cumulul de funcții şi mai mult de două mandate consecutive pentru poziţiile executive (președinte, vicepreşedinte, secretar-general) la nivelul Comitetului executiv şi la nivelul Comunităţilor regionale, teritoriale sau etnice.
Art. 88. – (1) În desfăşurarea activităţii sale, Comitetul executiv este coordonat de către Biroul permanent, care este format din: președintele Cultului, vicepreședinte și secretar-general.
Atunci când unul dintre membrii Biroului permanent se află în imposibilitatea de a-şi exercita mandatul, după o perioadă de şase luni, cu excepţia situaţiei în care este ultimul an al mandatului, se vor organiza alegeri anticipate de către Adunarea generală a Cultului Creştin Penticostal prin care se votează completarea Birului permanent şi apoi se votează poziţia în discuţie.
(2) Biroul permanent soluţionează problemele curente sesizate, prezintă referate, rapoarte din partea departamentelor de specialitate sau orice alt tip de documente în vederea informării corecte și exacte a Comitetului executiv.
(3) Biroul permanent analizează şi investighează problemele ivite şi prezintă concluziile Comitetului executiv, care decide asupra modului de soluționare a acestora.
CAPITOLUL VI
Învățământul confessional
SECŢIUNEA 1 – Organizare şi funcţionare
Art. 89. – Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România înfiinţează și organizează unităţi de învăţământ pentru pregătirea personalului de cult, a profesorilor de religie, precum și a altor specialiști necesari desfăşurării activităţii religioase.
Art. 90. – Forma, gradul, numărul și planul de școlarizare pentru instituțiile de învăţământ propriu se decid de Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, în condiții de autonomie a unităţilor administrativ-teritoriale ale Cultului și potrivit legii.
Art. 91. – Principalele forme de învăţământ din cadrul Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România sunt:
a) şcoala duminicală, în cadrul bisericii locale;
b) grădinițele pentru preșcolari; ele se organizează de biserica locală, potrivit metodologiei şi normelor legale specifice;
c) școlile primare;
d) școlile gimnaziale;
e) seminarele biblice în cadrul Comunităţilor regionale, teritoriale, etnice;
f) liceele cu profil teologic;
g) unitățile de învăţământ superior.
SECŢIUNEA a 2-a – Organizarea învăţământului în biserica locală – Şcoala duminicală
Art. 93. – Şcoala duminicală reprezintă o formă specifică învățământului confesional și se organizează în baza principiului potrivit căruia părinţii sau, după caz, reprezentantul legal sau tutorele copilului aleg confesiunea copilului și, respectiv, forma de învățământ specifică confesiunii.
Art. 93. – Școala duminicală se organizează și îşi desfășoară activitatea potrivit programei Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România. În cadrul şcolii duminicale îşi desfăşoară activitatea învăţători care sunt aleşi de biserica locală. Elevii primesc calificative sau note care, la cerere, pot fi transmise şcolilor, pe care aceştia le frecventează, pentru disciplina Religie.
SECŢIUNEA a 3-a – Organizarea învăţământului superior în Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 94. – (1) Învăţământul teologic superior cuprinde Institutul Teologic Penticostal, facultăți de teologie, asistenţă socială, precum și orice alte forme necesare desfășurării în condiții optime a procesului de instruire şi formare a slujitorilor și personalului de specialitate.
(2) Învățământul teologic superior se organizează în condiţiile legii. Senatul este forul suprem de conducere a instituţiei de învăţământ superior. Senatul este condus de către preşedintele senatului, care este ales prin vot de către plenul senatului şi care nu poate fi rectorul instituţiei de învăţământ..
(3) Rectorul Institutului Teologic Penticostal este ales sau revocat de senatul instituției de învăţământ și validat de Consiliul bisericesc în ceea ce privește alegerea sau revocarea sa. El reprezintă instituția din punct de vedere administrativ şi juridic.
(4) Fiecare facultate este condusă de consiliu facultăţii, prezidat de decan, care stabilește modul operativ de desfăşurare a activităţilor de învățământ planificate.
(5) Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, în calitate de fondator al Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti, este singurul care poate decide în privinţa strategiei de dezvoltare a patrimoniului Institutului Teologic Penticostal din Bucureşti sau în privinţa înstrăinării acestuia.
(6) Angajarea cadrelor didactice la Institutul Teologic Penticostal din Bucureşti se va face cu avizul Consiliului bisericesc al Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România.
(7) În plan spiritual şi doctrinar deciziile instituţiilor de învăţământ superior se vor subordona Consiliului bisericesc al Cultului Creştin Penticostal, conform Mărturisirii de credinţă şi a Statutului Cultului Creştin Penticostal.
CAPITOLUL VII
Casa de Pensii şi Ajutoare a Cultului Creștin Penticostal
Art. 95. – (1) Casa de Pensii și Ajutoare se organizează potrivit regulamentului propriu de organizare și funcționare, conform normelor legale în vigoare referitoare la sistemul de pensii și asigurări sociale.
(2) Casa de Pensii și Ajutoare are personalitate juridică și patrimoniu propriu.
Art. 96. – Casa de Pensii și Ajutoare este condusă de Consiliul de administrație, din care fac parte consilieri aprobați de Consiliul bisericesc.
Consiliul de administrație este condus de către un președinte, numit de către Consiliul bisericesc.
Art. 97. – Preşedintele Casei de Pensii și Ajutoare reprezintă această instituție în raporturile sale cu Consiliul bisericesc, precum și în alte domenii de interes major.
Art. 98. – Conducerea operativă a Casei de Pensii și Ajutoare se realizează de către preşedintele Casei de Pensii şi Ajutoare. Acestuia îi revine sarcina gestionării în bune condiții a activităţii curente a Casei de Pensii și Ajutoare.
Art. 99. – Principalele atribuții ale Casei de Pensii şi Ajutoare sunt:
a) asigură pensii pentru persoanele care au fost contribuabili, potrivit normelor în materie;
b) asigură diferite indemnizații, sporuri și plăți caracteristice sistemului de asigurări sociale și pensii;
c) acordă ajutoare şi efectuează plăţi cu caracter umanitar în condițiile stabilite de prevederile regulamentului.
CAPITOLUL VIII
Asistenţa socială în Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 100. – În desfășurarea activității sale, Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate înființa unităţi de asistență socială de orice tip, precum: centre de plasament, centre de zi, case de tip familial, centre de urgență, cantine, centre de prevenire sau informare, centre maternale, aziluri și altele asemenea.
Art. 101. – (1) Unităţile de asistență socială pot funcţiona atât în cadrul unor organizaţii de tip fundații sau asociații, cât și în cadrul bisericii locale, în condiţii dispuse de normele specifice în vigoare.
(2) Asistența religioasă din unităţile care funcţionează în cadrul bisericii locale se va face potrivit confesiunii penticostale.
CAPITOLUL IX
Publicaţii şi mass-media în atenţia Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România
Art. 102. – Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România are ca principală publicație revista ,,Cuvântul Adevărului”. În desfășurarea activităţii sale, Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate edita și tipări diverse publicații, potrivit principiului dreptului la liberă exprimare.
Art. 103. – Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate înfiinţa studiouri de înregistrare audio sau video, posturi de radio și de televiziune și poate imprima casete audio, compact-discuri, DVD-uri audio ori video, pe linia scopului propus.
Art. 104. – Materialele muzicale, poeziile ori mesajele din cadrul serviciilor divine de închinare pot fi folosite fără a atrage responsabilități financiare sau de orice altă natură în sarcina bisericii locale.
Art. 105. – Înregistrările făcute în cadrul serviciilor divine ale bisericii nu pot fi folosite în spaţiul public decât cu acrodul conducerii acesteia.
CAPITOLUL X
Dispoziţii finale
Art. 106. – Cultul Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România se susține din contribuția tuturor Comunităţilor regionale, teritoriale și etnice. El poate primi donaţii din partea persoanelor fizice și juridice din ţară și din străinătate, cu respectarea principiului biblic privind moralitatea provenienței acestora.
Art. 107. – Donațiile de orice natură, făcute în mod legal Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, intră în proprietatea acestuia și nu pot fi restituite sub nicio formă.
Art. 108. – Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România poate avea imobile proprii, aziluri pentru bătrâni, case de odihnă, edituri, tipografii, unităţi de învățământ de orice grad, societăţi misionare, studiouri radio sau TV, unități sanitare și orice alte unităţi și instituţii, pe linia îndeplinirii activităţii propuse.
Art. 109. – În cadrul Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România pot funcţiona comisii sau departamente de lucru, precum și birouri de specialitate, în baza unor regulamente proprii aprobate de Consiliul bisericesc, care sunt subordonate acestuia.
Art. 110. – (1) Ștampila Cultului Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România este rotundă. Circumferința ştampilei este delimitată de două cercuri concentrice la distanţă de 1 mm unul faţă de celălalt, cercul exterior fiind trasat cu o linie mai groasă. Pe circumferința interioară a cercului mai mic se scrie în formă rotunda ,,Cultul Creștin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România”.
(2) În centrul ştampilei se află imaginea unui porumbel în zbor, care coboară, de la care pornesc raze în toate direcțiile, până la circumferința unui cerc imaginar cu diametrul corespunzător.
Art. 111. – Prezentul Statut a fost dezbătut și aprobat în cadrul Colegiului de lucru al Cultului Creştin Penticostal – Biserica lui Dumnezeu Apostolică din România, în data de 27 septembrie 2013, la Sovata, judeţul Mureş.
